Prin Apuseni                      

         

         Pentru noi, cei paisprezece excursioniști solidari în interesul nostru comun pentru tot ce ține de genealogia, viața și preocupările Iuliei Hasdeu, cutreierarea zonei mirifice a Munților Apuseni – ținutul natal al Iuliei Faliciu, mama Iuliei, “un aur ales de la Abrud”, cum o numea Hasdeu – a fost, deopotrivă, o aventură a libertății în contextul atmosferei tensionate induse de această pandemie insidioasă și agresivă care tinde să ne schimbe tuturor viața.

          Drumul în sine a fost o bucurie – un peisaj mirific, ireal pentru noi, obișnuiți cu cenușiul cotidianului urban -, creste pietroase alternând cu spinări de munte dulci, înverzite, așezări răsfirate prin văi și case agățate în locuri neverosimile, totul încă verde, cu vagi semne de toamnă ruginie. Valea Oltului, defileul Jiului, valea Arieșului… Am văzut lucruri și locuri minunate, începând cu cetatea de la Alba Iulia, pe numele ei istoric Alba Carolina, și continuând cu mănăstirea Râmeți (cu bisericuța veche datată în secolul XII) și comuna Rimetea (la fel de veche), cu Schitul Ostrov de pe Olt, cel mai vechi schit de maici din țară, cu mormântul lui Avram Iancu de la Țebea, cu mănăstirea Mihai Vodă din Turda, inițiată de mitropolitul Bartolomeu Anania – copie a mămăstirii Mihai Vodă ctitorită de domnitor la București în 1594, cu mănăstirea Prislop, cu mănăstirea Lainici, și culminând cu bisericuța din Densuș, o bijuterie care-ți taie răsuflarea. Și cum aș putea uita, oare, popasul grăbit de la Măldărești, fiindcă nu puteam rata culele Duca și Greceanu, aceste splendide cetățui fortificate în miniatură, tipice pentru arhitectura civilă din Oltenia? Am văzut, în peregrinarea noastră, și locuri înduioșătoare: raiul de la mănăstirea Dumbrava din județul Alba, unde sunt îngrijiți cu dedicație și un remarcabil spirit gospodăresc 200 copii orfani, copii abandonați și persoane în vârstă singure. Impresionantă solidaritate între mănăstire și localitate! Și la rău și la bine – mănăstirea îi mai ajută pe cei sărmani cu „pâinea cea de toate zilele”, iar cei cu dare de mână sprijină cu donații generoase căminul social de pe lângă mânâstire.

         

              Din păcate, exact în locurile care aveau, pentru noi, o încărcătură emoțională mai mare, ne-a încercat o mare tristețe. La Sarmizegetusa, săpăturile bat pasul pe loc. Este de neînțeles acest dezinteres al nostru pentru tot ce ar putea aduce mai multă lumină asupra unui trecut mult clamat și prea puțin cercetat.

          Și, la sfârșit, Roșia montană, un loc bătut de soartă și de lăcomia unora. Mina închisă, exploatarea auriferă oprită, case dărăpănate, vândute și în curs de demolare. Dar noi căutam aici casa lui Gheorghe Faliciu, bunicul matern al Iuliei Hasdeu. Am urcat o pantă pieptiș, destul de departe de centrul comunei (sau oraș?) pentru a vedea ce a mai rămas din casa în care s-a născut Iulia Faliciu, mama Iuliei. Mai nimic, două bucăți de zid de nici un metru pătrat, care vor dispărea și ele repede si sigur. Atât. Am plecat de acolo cu sufletul greu…

 

          Dar, dincolo de această tristețe, vreme de cinci zile ne-am simțit liberi. Și am respirat aer curat, chiar dacă filtrat prin omniprezenta și inevitabila mască.

  • 20200909_175636
  • 20200910_153454
  • 20200910_175038
  • 20200911_144119
  • 20200911_161104
  • 20200913_124430
  • IMG-20200915-WA0011

  • 20200926_026
  • 20200926_025
  • 20200926_024
  • 20200926_023
  • 20200926_022
  • 20200926_021
  • 20200926_020
  • 20200926_019
  • 20200926_011
  • 20200926_012
  • 20200926_013
  • 20200926_014
  • 20200926_015
  • 20200926_016
  • 20200926_017
  • 20200926_018
  • 20200926_010
  • 20200926_009
  • 20200926_002
  • 20200926_001
  • 20200926_008
  • 20200926_007
  • 20200926_005
  • 20200926_004
  • 20200926_003

Comemorare

Sâmbătă 26 septembrie, începând cu ora 10, a avut loc la monumentul funerar al familiei Hasdeu din Cimitirul Bellu (pe aleea principală) omagierea patroanei nostre spirituale, Iulia Hașdeu, printr-un moment de reculegere.

Iulia Hașdeu a mărturisit  în poezia Moartrea

                             

Iubesc tot ce e viață și nu mă tem de moarte

Căci moartea-i  creativă și sursă de lumină

La eveniment au participat membrii ai asociației, oameni de cultură, s-a ținut o slujbă de pomenire, după datina străbună.

Actrița Doina Ghițescu a recitat cu emoție o poezie scrisă de Iulia Hașdeu.

Veșnicia zilei de 15 iunie 1889… In Memoriam Mihai Eminescu. „Domnului Eminescu, la ceas aniversar” sursa – internet
… despre plecarea la intalnirea cu ETERNITATEA, la 15 iunie 1889, a LUCEAFARULUI poeziei romanesti, genialul Mihai EMINESCU.
 
 Aproape toti, l-au uitat! Media ne indoapa minut cu minut , cu ce minuni au mai facut BOMBARIERII, beizadelele, smecherii din politica, profitorii covid, etc.,etc., etc….dar, aproape NIMIC desre GENIUL NEAMULUI ROMANESC!!!
Dormi in pace, erou al nemului romanesc! Urmasii tai, NU AU INVATAT, din pacate, NIMIC din invataturile TALE!!! NE MERITAM SOARTA!!!
Cu tristete,

M.Rizea-Ploiesti-Romania

    „Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. Este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele”. (M. Eliade)

     Într-o frumoasă zi de vară, în 15 iunie 1889, când iubiţii lui tei erau înfloriţi, Mihai Eminescu, „cea mai importantă voce poetică din literatura română”, a plecat într-o călătorie spre o altă dimensiune a Universului, lăsându-ne parcă mai trişti, mai singuri, mai săraci…

    Despre trecerea în veşnicia timpului şi a spaţiului a poetului, George Călinescu a scris:     „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

    Prin cuvinte simple, dar de înaltă vibraţie spirituală, a ştiut să zidească inimi, să creeze o punte a iubirii peste sufletele noastre, cu dragoste purtându-ne, prin figuri de stil şi imagini artistice inedite, în lumea poeziei lui, o lume a metaforei şi personificării, o lume a fantasticului, a poveştilor, a visului, a misterului, dar şi a vieţii reale… Ca nimeni altul a ştiut să pună frumosul acolo unde viaţa a pus uneori tristeţe şi disperare, creând emoţie şi trăiri aparte.

    Nu-l vom uita niciodată, pentru că locul lui este în inima noastră, noi cu operele lui am crescut, am evoluat şi ne-am îmbogăţit spiritual, am învăţat cum trebuie să fie construită identitatea neamului axată pe valori autentice morale şi spirituale.

    Mihai Eminescu va rămâne veşnic „Luceafărul” poeziei româneşti şi un simbol al creaţiei autentice, atât în literatura română, cât şi în literatura universală.

    Prin personalitatea şi identitatea sa, a devenit simbolul prin care poporului român i s-a atribuit cea mai frumoasă imagine în literatura universală.

    Şi cum îl putem mai bine păstra în sufletele noastre, pe cel care a dat măsura genialităţii poporului român, decât amintindu-ne cu iubire de marele nostru poet naţional şi citindu-i cu drag poeziile, moştenire nepreţuită pe care cu aleasă generozitate ne-a lăsat-o, sau… omagiindu-l prin creaţii personale?

    Cu iubire i-am dedicat o poezie marelui Eminescu, poetul nostru “nepereche”, când a plecat în lumea tainicelor astre, geniul despre care, Titu Maiorescu spune că „a fost înzestrat cu darul de a întruchipa adânca sa simţire şi cele mai înalte gândiri într-o frumuseţă de forme, sub al cărei farmec limba română pare a primi o nouă viaţă” şi fără de care, nici nu-mi pot imagina poezia românească!

    Ataşez pps-ul meu, „Domnului Eminescu, la ceas aniversar”, pentru cei care nu l-au văzut şi pentru cei care doresc să-l revadă!

    Cu deosebită consideraţie şi aleasă preţuire,

               Teodora Buiţă
 

Domnului Eminescu, la ceas aniversar

Azi e ziua când, mărite
Geniu al poeziei noastre,
Te-ai dus cu doruri neîmplinite
În lumea tainicelor astre.
 
În suflet ne-ai zidit iubirea,
Frumosu-n poezie prins,
L-ai şlefuit cu nemurirea
Comorii ce-ai lăsat prin scris.
 
Ai ridicat la rang de cinste,
Neamul şi graiul românesc,
Poporul, ţara ţi-au fost sfinte
Şi tot trecutul strămoşesc.
 
Azi tristă-i viaţa fără tine
Şi multe s-au schimbat în ţară,
Zac necitite în vitrine,
Atâtea cărţi de-odinioară!
 
Ai noştri tineri nu mai ştiu
Să mai citească al tău vers,
E totul altfel, mai pustiu…,
De când te-ai dus în Univers!
 
Cândva, din dragoste de tine,
Unii, statui ţi-au ridicat,
Astăzi, aproape sunt ruine,
Cei de acum te-au cam uitat!
 
Iar codrul drag şi secular,
Locul iubitelor poveşti,
Pe zi ce trece-i tot mai rar,
Arată cum nici nu gândeşti!
 
Doar „lacul codrilor albastru”,
Tăcut, la fel ca altădată,
Cu ai săi nuferi, trist, sihastru,
Să te-ntorci te tot aşteaptă.
 
Şi vechiul tei cu blând parfum
Suspină cu florile mii,
Speră ca-n vremuri, tu acum
Cu Veronica să revii.
 
Bătut de vânt, udat de ploi,
De-o veşnicie, cu credinţă
Visează să vii înapoi,
Nu ştie că nu-i cu putinţă.
 
Şi de ar fi, mai bine-i sus,
Luceafăr drag, în lumea ta,
Ţi-ar plânge sufletul nespus,
Ce se întâmplă, de-ai vedea!
 
Rămâi cu aştrii-n Univers,
Cu ei să ocroteşti iubirea,
Noi cei rămaşi, cu al tău vers
De dor ne-om alina mâhnirea…!

        Teodora Buiţă

 

Secțiunea pentru atașamente

  • 20200219_043
  • 20200219_042
  • 20200219_041
  • 20200219_040
  • 20200219_039
  • 20200219_038
  • 20200219_037
  • 20200219_036
  • 20200219_035
  • 20200219_034
  • 20200219_032
  • 20200219_031
  • 20200219_030
  • 20200219_029
  • 20200219_028
  • 20200219_027
  • 20200219_026
  • 20200219_025
  • 20200219_024
  • 20200219_023
  • 20200219_022
  • 20200219_021
  • 20200219_020
  • 20200219_019
  • 20200219_018
  • 20200219_017
  • 20200219_016
  • 20200219_015
  • 20200219_014
  • 20200219_013
  • 20200219_012
  • 20200219_011
  • 20200219_010
  • 20200219_009
  • 20200219_008
  • 20200219_007
  • 20200219_006
  • 20200219_005
  • 20200219_004
  • 20200219_003
  • 20200219_002
  • 20200219_001

Sabin Păuță și invitații săi

Un eveniment deosebit, care  poate fi considerat ca primul pas în tematica Cunoașterea valorilor contemporane autentice a avut loc miercuri 19 februarie la Biblioteca  Metropolitană, când a fost onmagiat maestrul Sabin Păuță. În atmosfera  sărbătorească, în calitate de moderator președinta fondatoare a  Asociației Iulia Hasdeu prof.dr. Crina Bocșan a menționat  preocupările și afinitățile în domeniul muzical ale  Iuliei Hasdeu, ale absolventei cu cunună la  numai 11 ani  a Conservatorului din București și compozitoare la început de drum. Invitații maestrului au fost foarte numeroși și din intervențiile lor s-a creionat metaforic portretul de om, de profesor, de compozitor și mare dirijor a maestrului despre care doamna Caraman Fota a scris o monografie. Compozitorul Virgil Popescu i-a oferit maestrului portretul în peniță și un mesaj de felicitare și de recunoștință asumat ca din partea întregii asistențe. Scriitoarea Ana Maria Vasiloiu a prezentat datele  biografice ale maestrului Sabin Păuța, completate fericit de către poeta Claudia Voiculescu. Seara s-a încheiat cu recitalul foștilor elevi ai maestrului Păuță, care astăzi sunt  prim soliști pe scenele Operei și Operetei Mihaela Stanciu, Odin și Daniela Cioclea, iar prof.Mădălina Slav a executat la pian compoziții proprii.

 

Printre invitații maestrului Sabin Pauță au fost Ionel Voineag prof.univ., Veronica Bojescu dirijor secund al corului Madrigal, Viorica Rădoi pianistă, Cludia Voiculescu scriitoare, Anna Ungureanu dirijor al corului Madrigal, Monica Chenger muzicolog, Anda Tăbăcaru regizor, Ion Cocora critic literar, Marin Cazacu manager al Orhestrei Române de Tineret, Iancu Țucărman muzicolog, Smaranda Oțeanu compozitor, Voicu Enăchescu profesor, Adrian Georgescu scriitor, Mihaela Stanciu soprană și alții.

 

A fost ultimul eveniment cultural   la care au participat  membrii Asociației și invitații, dar în acel moment nimeni nu știa aceasta. A urmat o întâlnire de suflet consacrată  zilei de 8 Martie, ocazie cu care domnul Ovidiu Țuțuianu a citit versuri închinate doamnelor

 

Calderon 13

 

         Februarie rupe din calendar ziua în care s-a născut Bogdan Petriceicu Hașdeu și în parteneriat  cu Centrul Cultural Mihai Eminescu al sectorului 2 ziua de  joi 13 februarie a  fost consacrată prezentării vieții și operei  marelui cărturar descendent al familiei de erudiți Tadeusz,  Boleslav, Alexandru Hâjdeu și a cărei ultimă descendentă a fost Iulia Hasdeu.

        Istoricul și criticul literar Mircea Coloșenco ne-a oferit o seară foarte interesantă prin trimiterile la secvențe necunoscute din viața marelui savant, la descifrarea  numelor de persoane, raportând la etimologiile ignorate de-a lungul timpului pentru nume ce par a fi predestinate ca cele ale lui Hasdeu, Iorga, Goga, Cantemir, Eminescu ș,a. Hasdeu a scris primul necrolog la moartea lui Eminescu.

        Ștafeta literară a fost preluată de Maria Besciu, cea care de multă vreme este preocupată de relațiile de prietenie ale lui Bogdan Petriceicu Hașdeu cu Carol Davila, cu chimistul și medicul C. I. Istrati, și cu pictorul Nicolae Grigorescu – ambii cu reședințe în Câmpina. S-a vorbit despre coincidențe și  interferențe între acești mari intelectuali, somități în domeniile respective. Dl. Coloșenco a vorbit despre Istoria critică a românilor de B. P. Hașdeu, iar Crina Bocșan despre Magnum Etymologicum Romaniae, făcând astfel legătura cu preocupările de folclorist ale lui B. P. Hașdeu. Obiceiurile și tradițiile poporului român în pragul primăverii, au fost prezentate de către ing. Ovidiu Țuțuianu. Împătimit adept al teoriei dacismului, oratorul a pus în discuție sărbătoarea Dragobetelui, neaoș românească, cu rădăcini în istoria noastră și moderna sărbătoare de import de Sf. Valentin. Dezbaterile au dovedit că subiectele interesante abordate în întâlnirile literare ale membrilor asociației au succes. În partea a treia a întâlnirii, în cenaclu, au citit din lucrările proprii Angela Popescu despre pașii pe urmele locurilor de aduceri-aminte în București, și Maria Besciu a recitat un frumos elogiu adus actorilor, text care se va regăsi  și în revista  asociației Mesaj literar

  • 20200213_002
  • 20200213_001
  • 20200213_003
  • 20200213_008
  • 20200213_007
  • 20200213_006
  • 20200213_005
  • 20200213_004

  • 20200123_027
  • 20200123_026
  • 20200123_025
  • 20200123_024
  • 20200123_023
  • 20200123_022
  • 20200123_021
  • 20200123_020
  • 20200123_019
  • 20200123_018
  • 20200123_017
  • 20200123_016
  • 20200123_015
  • 20200123_014
  • 20200123_013
  • 20200123_012
  • 20200123_011
  • 20200123_010
  • 20200123_009
  • 20200123_008
  • 20200123_007
  • 20200123_006
  • 20200123_005
  • 20200123_004
  • 20200123_003
  • 20200123_002
  • 20200123_001

Eminesciana

Sub acest titlu a avut loc întâlnirea membrilor Asociației noastre, și nu numai ei, au participat la primitoare bibliotecă „Marin Preda”, filială a Bibliotecii Metropolitane. Era firesc să se vorbească despre marele poet întrega lună ianuarie, cu atât mai mult cu cât în condițiile actuale  noi nu mai avem sediul nostru din str. Franceză 14, imobil în stare avansată de degradare, deși este monument istoric și de istorie literară. Consilierul cultural Cristian Pompei  a vorbit  despre Eminescu omul și felul în care este receptat  astăzi. Discuțiile care au urmat au completat prin intervențiile dnei  Eugenia  Dumitrescu, ale d-nei Dorela Alistar (participantă la evenimentele de la Academia Română și de la Ateneul Român) și ale d-nei Maria  Ioana Vasiloiu. Domnul Ovidiu Țuțuianu a intervenit oferind asistenței ocazia de a  audia melodii populare îndrăgite de Eminescu la vremea respectivă. În partea a  doua atenția a fost captată de versurile volumului de poeme Nisip traduse și prezentate de Magdalena Popescu Marin. Și de această dată, comentariile interesante ale  doamnei Angela Popescu și ale doamnei Maria Besciu au stârnit interesul pentru limba romanșă și rădăcinile limbii române.