• 20211121_195852_copy_480x640
  • 20211121_195906_copy_480x640
  • 20211121_195949_copy_480x640
Volume dedicate Iuliei Hasdeu (nov. 1860 – septembrie  1888) cu ocazia aniversării nașterii ei.



 

Iulia Haseu și destinul ei descifrat

Aceasta a fost tema abordată la întâlnirea din 15 noiembrie la   Biblioteca Naționaă a României cu  ocazia împlnirii a 152 de ani de la nașterea Iuliei Hasdeu. A impresionat asistența mesajul cunoscutei critic de artă Simona Vărzaru (Urania), care a surprins aspecte inedite pe harta spirituală a trăirilor  Iuliei Hasdeu.

Personalitatea  poetei române de expresie franceză a fost evocată de Dr. Crina Bocșan, Victoria Zăvoianu,  actrița Doina Ghițescu, poeta Elena Armenescu în prezența  unor persoane care au participat pentru prima dată la întâlnirile noastre de cenaclu dr. Corneliu Zeană, ing. Gheorghe Țiclete, prof. Irinel Chiran și prof.  Magdalena Ionescu. Actrița Doina Ghițescu a însuflețit discuțiile, iar Mihai Nomoloșanu ne punctează prin imagilnile luate momentele cele mai plăcute.


În încheiere  Oana Gîdea a citit versuri emoționante, ce își au locul la rubrica Cenaclu, iar Dr. Corneliu Zeană  a citat  epigrame semnate de domnia sa.

S-a propus ca Sala de Consiliu  a Bibliotecii Naționale, unde a avut loc ședința omagială să aibă denumirea de IULIA HASDEU– sală de consiliu.

 

Redăm  mai jos  textul semnat de  Urania.

 

 

  • 20211115_1
  • 20211115_2
  • 20211115_3
  • 20211115_4
  • 20211115_5
  • 20211115_6
  • 20211115_7

            Onorată și distinsă asistență,

 

            Suntem la jumătatea lunii noiembrie a unui an care ne adună, din nou, în jurul candelei Iuliei Hașdeu deși, candela a ars tot timpul în inima noastră dar, acum, îi facem împreună altar de lumină iar în condițiile aspre ale momentului, o astfel de întrunire capătă proporțiile și semnificațiile culturale și spirituale ale unei reuniuni precreștine în vremuri de restriște.

            Iulia face minuni și nu ne lasă singuri; Iulia ne reunește.

            În astfel de momente, contururile clare pot să dispară în favoarea umbrelor care trebuie să fie identificate și asimilate ca niște adevăruri comune.

            Născută într-o familie dizarmonică, prin nivel de educație și aspirație, Iulia crește fără afecțiunea mamei, un spirit de un nivel modest, legat puternic de materialitate, care s-a transformat, pe măsură ce Iulia evolua, într-o mamă posesivă și manipulatoare, dedicată propriul interes de a trăi prin valoarea fiicei, căreia a smuls orice șansă a unei comuniuni profunde între ele. Mama i-a fost antrenor și paznic dar niciodată un suflet cald, sensibil și apropiat.

Tatăl, un erudit a cărui complexitate, lumea modernă, încă nu o poate asimila pe de-a-ntregul, i-a fost profesor, pedagog și judecător exigent dar nemilos cu micile momente de slăbiciune sau de încercare a trupului, introducînd-o într-un cerc delimitat de el ca fiindu-i suficient. Un fel „Noli turbare circulos meos!” al lui Arhimede, căptușit cu tragica vanitate care îi dădea satisfacția și convingerea, aparentă, fragilă și subiectivă, că fiica lui e pe drumul succesului, neîntrebându-se vreodată dacă este și pe drumul cel bun al fericirii, al împlinirii sau în concordanță cu aspirațiile ei. Cine a studiat atent, competent și până la capăt arhivele și mărturiile „dosarului Hașdeu” va înțelege că mă refer la o familie dezechilibrată din punct de vedere cultural, spiritual, religios și, prin asta, în plan esoteric și religios. Iulia crește cu nostalgia iubirii de mamă și de tată care nu s-a manifestat în mod normal ci întotdeauna sufocată de ambițiile și orgoliile lumești ale unuia sau ale celuilalt. Singurul care, într-un fel, s-a salvat a fost tatăl: Hașdeu a trăit adevăratele sentimente de tată abia după ce Iulia nu a mai fost. El a înțeles greșelile și s-a concentrat în celebrele conversații dincolo de timp și spațiu ca într-o formă de penitență, de salvare și de speranță dar nu în plan pământean, ca a atunci când Iulia trăia, ci în planul subtil al eternității. Relația tată – fiică a început, cu adevărat, abia după trecerea ei în lumea de dincolo.  Nașterea și consolidarea relației lor s-a petrecut după ce legăturile grele ale pământului s-au risipit și au rămas, în dialog, doar sufletele lor. De acolo a țâșnit iubirea necesară să fie rostită dinspre tată spre fiică și invers. Exemplul lor în cultura română este unic prin supraviețuirea peste secole a două spirite care nu s-au împlinit, cu adevărat și până la capăt și care au plecat cu o parte din misiunea lor neîndeplinită.

            Cazuri individuale se pot identifica în alte culturi. Mă gândesc la versiunea franceză a unei perechi similare de suflete universale, Victor Hugo și fiica înecată, precum și la uriașa carieră literară a acestui geniu care stă sub semnul unor comunicări extrasenzoriale la care Hugo nu avea cum și de ce să renunțe pentru că acestea l-au purtat departe, oferindu-i, mai mult decât lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, o împlinire literară, culturală, spirituală și filosofică. Dar, și atunci, dragostea tatălui era ciuntită de regrete și remușcări.

            Este un aspect familiar tuturor cititorilor și specialiștilor, că toate ipostazele conceptului de iubire se regăsesc în opera literară a Iuliei Hașdeu. Ciudat este că, deși în planul vieții concrete, experiențele ei erau limitate prin constrângerile sociale și prin control familiar, nimic din bucuriile și suferințele sentimentale nu i-au fost străine Iulie ca și cum ar fi fost amintiri dintr-o altă viață, ca și cum reedita stări interioare pe care le știa dinainte, în ciuda trupului firav și a vârstei fragede pentru aceste experiențe mature.

            Întreaga ei operă este străbătută de acest fior, ca sentiment universal, ca aspirație, ca dezamăgire și ca înfrângere iar unicitatea ei stă tocmai în victoria peste timp a spiritului ei vizionar și anticipativ: capacitatea de a fi iubită de cei mulți, de necunoscuții care au înțeles-o mai bine decât apropiații ei, trecători din scurta ei viață.

            Iulia Hașdeu este un model și o ipostază culturală singulară tocmai prin capacitatea de a stârni dragoste la tot pasul. O iubire necondiționată, de data aceasta, de nici o vanitate și de nici o speranță a vreunui beneficiu. O dragoste pură, totală, sublimă care ne adună, acum și aici, într-un gând cu sufletul ei etern.

            Știa ea, ce știa, atunci când, cu puține zile înaintea sfârșitului ei pe acest pământ, spunea: „Voi ajunge, fără ajutorul nimănui, prin propriile mele puteri, la slava pe care am visat-o.” Firește, era vorba de slava iubirii care prețuiește și cinstește.

 

 

Simona Vărzaru

istoric și critic de artă

și, din când în când, Urania

  • 20211020_1
  • 20211020_2

Miercuri, 20 octombrie 2021 ora 15 la Biblioteca Metropolitană a avut loc  întâlnirea membrilor Asociației având tema

 

DASCĂLI ȘI ȘCOLARI  IERI ȘI AZI.

 

Din păcate, în condiții de pandemie, prezența a fost mai mică decât de obicei.

În deschidere,dl. Jenel Marin a citit din epigramele lui Păstorel Teodoreanu.

 

În partea a doua d-na Florina Luca a prezentat un text inedit al Iuliei Hasdeu , O elevă nouă.

 

 

Reuniunea Asociației Culturale „Iulia Hasdeu” – UNESCO România din  ziua  14 octombrie 2021 l-a avut moderator pe dl. Jenel Marin, în prezența unui public puțin numeros, din cauza restricțiilor în vigoare.

Dna. Maria Cristea Șoimu care a evocat personalitatea Marianei Ionescu remarcabilă membră a Asociației, cea care a inițiat Concursul scriitoarelor.A fost scriitoare cunoscută, editoare, publicistă, prozatoare, poetă și critic literar, membră a Uniunii Scriitorilor.

Textul intitulat „Scrisoare venită prea târziu prezentat în Centrul Cultural UNESCO „ Eminescu” din str. J.L Calderon  evocă o discuție telefonică avută de dna. Ionescu cu dna. Șoimu, în momentul în care aceasta era la aeroport si pleca spre Roma (octombrie 2015. Textul apreciat de cei prezenți urmează a fi publicat.

Apoi, dna. Munteanu Maria a citit din poeziile sale : „Pandemia”, „Românii” și ne-a încântat cu cântece patriotice dedicate limbii române și marcării celor 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Membrii prezenți au remarcat și expoziția de artă plastică din sala  Centrului cultural realizată de artistul plastic Vitalie Butescu, ex Basarabean – actualmente stabilit în București, precum BP Hasdeu, în alte vremuri.

A  consemnat Jenel Marin

 

  • 20210929_03_copy_640x480
  • 20210929_02_copy_640x480
  • 20210929_01_copy_640x480

Comemorare

 

Miercuri 29 septembrie 2021 s-au împlinit 133 de ani de la despărțirea genialei poete Iulia Hasdeu de cele pământești, de contemporanii ei.

Omagierea patroanei spirituale a Asociației Culturale IULIA HASDEU a avut loc la monumentul funerar al familiei Hașdeu din Cimitirul Bellu (pe aleea principală), spre a-i închina un gând pios din partea generațiilor actuale.

                                                                                                   Crina Decusară Bocșan

 

 ADRESARE

 

                                               Versului Iuliei Hasdeu

 

Pe cărările -nsorite

Întâlnesc în tine eul meu.

În toate filele citite

Te regăsesc mereu, mereu.

 

E neîngăduit de bine

Când gândul tău neauzit

Fiind alăturea de mine

Îmi e îndemn, când eu ezit.

 

S-ar sfâșia a clipei magii

De nu ai sădi  un cuvânt

În mesajul trimis din tării

Muritorului  de pe Pământ.

 

 

A venit, a venit toamna!

Întâlnirea membrilor Asociației „Iulia Hasdeu” la Biblioteca Metropolitană  în ziua de  miercuri 22 septembrie 2021 ne-a prilejuit aducerea în amintirile noastre a frumosului și coloritului anotimp TOAMNA „doamna cucurbitaceelor”-, cântată în versuri de renumiți poeți, printre care Coșbuc, Topârceanu, Goga, Blaga și alții, unii prezenți chiar și în manualele școlare.

 

Moderatoarea acestei întâlniri, actrița Doina Ghițescu, a recitat din lirica românească versuri mai puțin cunoscute marelui public semnate de Ion Barbu  (Copacul),  Miron Radu Paraschivescu (Recolta), George Topârceanu ( Toamna în parc și Rapsodii de toamnă). Recitalul cu care ne-a încântat  membra Asocciației noastre s-a încheiat cu îndrăgita romanță pe versurile lui Mihai Eminescu Vezi rândunelele se duc. Și ziaristul Radu Levârdă, de curând membru al Asociației noastre, a spicuit din poeziile clasicilor literaturii române, intitulând comunicarea Toamna în literatura română

 

Au urmat informații de ultim moment: Crina Bocșan a prezentat expoziția din Mall Vitan despre anii de școală ai unor scriitori, în care  un panou este consacrat informaților despre studiile Iuliei Hasdeu. Inițiativa aparține Muzeului Național al Literaturii Române în parteneriat cu Primăria Generală a Capitalei.

 

În partea a doua a întâlnirii, mai tânăra noastră poetă Oana Gîdea a citit din creația proprie două poezii destinate site-ului Asociației, iar dl. Ovidiu Țuțuianu, bine-cunoscut prin creațiile sale în proză, poezie și muzicale, ne-a prezentat  – la rândul său – două poezii savuroase cu trimiteri la momente din actualitatea socială.

 

Așadar, încheind momentul poetic cu un zâmbet ironic pe buze, am mărturisit că: A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta“- (Nichita Stănescu, Emoție de toamnă.)

 

            În încheierea întâlnirii doamnei Doina Ghițescu i-au fost înmânate diploma și medalia de onoare pentru dăruirea cu care sprijină Asociația Iulia Hașdeu. Actrița s-a oferit să participe în ziua de 29 septembrie la comemorarea patroanei noastre spirituale cu un recital din versurile poetei îndrăgite.

 

                                               A consemnat Doina Zigulescu

 

  • 20210922_01
  • 20210922_02
  • 20210922_03
  • 20210922_04
  • 20210922_05
  • 20210922_06
  • 20210922_medalie
festivalul-national-de-teatru-pt-tineret-744x480

În perioada 14-17 septembrie Asociația Culturală „Iulia Hașdeu”

a fost partener al

Festivalului de teatru pentru tineret

ȘTEFAN IORDACHE ediția a III-a

Întâlnire

 

 

 

Întâlnirea membrilor Asociației UNESCO Iulia Hasdeu  de  joi 9 septembrie 2021 ora 17 s-a desfășurat la Centrul Cultural EMINESCU, cu tema

MOȘTENIREA  BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU – partea a II-a.

 

Prelegerile au fost susținute de  Mihai Ștefan despre  Bogdan Petriceicu Hașdeu – personalitate marcantă a culturii române, de  Jenel Marin  despre Basarabeanul Bogdan Petriceicu Hașdeu  și de dr. Crina Bocșan despre Bogdan Petriceicu Hașdeu și limba română.

 

Au  făcut completări interesante Ovidiu Țuțianu, Domnița  Rațiu, Lucreția Brezeanu și Margareta Cristian.

 

În Cenaclu s-au prezentat lucrări destinate site-ului.

 

  • IMG_20210909_171657_copy_640x480
  • IMG_20210909_171712_copy_640x480
  • IMG_20210909_171715_copy_640x480
  • IMG_20210909_185626_copy_640x480
  • IMG_20210909_185629_copy_640x480
  • IMG_20210909_185633_copy_640x480
  • IMG_20210909_185634_copy_640x480

  • 20210825_1
  • 20210825_2
  • 20210825_3

 

OMAGIU HASDEU

În data de 25 august 2021, membrii Asociației Culturale „Iulia Hasdeu” – UNESCO s-au reunit la sediul central al Bibliotecii Metropolitane din București, tema fiind Personalitatea lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, de la a cărui deces s-au împlinit 114 ani.

 

Doamna Zigulescu Doina și dl. Marin Jenel au prezidat această întâlnire.

 

Doamna Besciu, a vorbit despre „Umorul lui BP Hasdeu”.

 

Dra. Oana M. Gîdea a prezentat o biografie a lui BP Hasdeu și, apoi, a citit poeziile proprii : „Cântecul dragostei”, „Declarație” și „Ieri, dorul”.

 

Dl. Țuțuianu Ovidiu a adus  completări, a citit dintre epigramele sale.

 

A fost anunțată reuniunea următoare pentru data de joi 9 septembrie laCentrul Cultural ”M. Eminescu” din str. Calderon nr. 39

 

Pe Valea Hârtibaciului la degustare de plăcinte

Biserica fortificată din Nocrich și atelierele de ceramică


Caravana literară s-a îndreptat de data aceasta spre Valea Hartibaciului. După ce am străbătut frumoasele chei ale Oltului între Lotru şi Munţii Căpăţânii, chei lungi, frumoase şi pitoreşti, am ajuns în Valea Hartibaciului.Primul popas a fost în satul Nocrich, unde s-a vizitat biserica fortificată din Nocrich construită în sec.XIII- în stil romanic cu 3 nave şi un turn de strajă. Zidurile înconjurătoare au fost  ridicate în secolul al XVl-lea. Interesant este faptul că biserica actuală a fost ridicată între anii 1803- 1806, cu un tablou al altarului pictat de Franz Neuhauser şi o orgă de Samuel Metz, fiind construită cu banii donaţi de baronul Brukenthal. Numele acestui mecena se leagă și de Muzeul  din Sibiu, recunoscut pe plan mondial.

 

În Nocrich s-a vizitat şi un atelier de ceramică, meşteşug practicat de saşii transilvăneni. Întrucât în localitate nu mai există saşi, acum un grup de voluntari reînvie tradițiile.

 

La o gospodărie ţărănească au putut fi degustate placintele tradiţionale zonei, de unde  și denumirea atrăgătoare  a acestei excursii. Dar…se mai întămplă uneori ca” la pomul lăudat să nu te duci cu sacul “au comentat câțiva dintre participanții la excursie – obișnuiți cu felul plăcut în care obiectivele propuse au fost totdeauna pregătite să ne primească -, însă fiecare călătorie în grup este o experință, Rămânem cu zicala tot atât de adevărată ca precedenta: “La plăcinte, înainte !”

 

A consemnat Nicoleta Munteanu

 

  • IMG-20210722-WA0022_copy_480x640
  • IMG-20210722-WA0024_copy_480x640

  • 20210710_121555_copy_480x640
  • 20210710_152522_copy_480x640
  • IMG-20210722-WA0025_copy_480x640
  • IMG-20210722-WA0067_copy_480x640

Anca Calangiu

 

                                     Însemnări de călătorie:  Prin Dobrogea

 

            O zi frumoasă și limpede de iulie. Pornim, animați de o plăcută senzație de așteptare curioasă în ”pelerinajul” inițiat de Asociația Iulia Hasdeu în Dobrogea, regiune cu o bogată zestre arheologică și spirituală. Zonă de confluență geografică – aflată pe o axă care unește Marea Nordului cu Marea Neagră și Marea Mediterană cu regiunea Pontică -, economică – a fost din antichitate o poartă de intrare și ieșire a mărfurilor dinspre și înspre lumea largă -, pradă rîvnită de năvălitori, dar și liman pentru o populație multietnică, Dobrogea este, totodată, păstrătoarea unor mărturii identitare ale rădăcinilor noastre creștine pe de o parte și greco-romane pe de altă parte. Întrucît interesul nostru mergea către acest tip de mărturii, ne-am hotărît să vizităm mănăstirea Sf. Ioan Cassian și cetatea Histria.

            Ne îndreptăm, așadar, spre mănăstire, printr-un peisaj ca de început de lume: coline blînde cu spinări acoperite de zone păduroase, de un verde exploziv, alternînd cu lacuri și văi marcate de galbenul solar al lanurilor de floarea soarelui. O feerie! Iată și mănăstirea, albă și maiestuoasă, pe culmea unui deal. Există în literatura bisericii mărturii că prin aceste locuri, ale Cassienilor, în Scitia Mică, s-ar fi născut Sf. Ioan Cassian, cinstit deopotrivă în biserica creștină catolică și ortodoxă ca un promotor de vază al monahismului în Occident și un factor de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului. La cîteva sute de metri de mănăstire, după ce treci de o piatră pe care figurează, în grecește, numele Cassienilor (descoperită de Vasile Pârvan în 1912), se află Peștera Sf. Cassian, loc de pelerinaj și slujbe nocturne ținute de călugării mănăstirii în anotimpul cald. Stăm de vorbă cu starețul mănăstirii, protosinghelul Iustin Petre, un tînăr înalt, atletic, știutor de multă carte, intrat în călugărie după o întîlnire revelatoare cu părintele Iustin Pârvu. Ne vorbește despre mănăstire și scrierile de învățătură ale sfîntului Cassian, și ne mai spune că el este unul dintre mulți alți tineri care primesc ascultare să înființeze schituri sau să slujească prin diverse locuri din țară, acolo unde oamenii așteaptă alinare și îndrumare din partea bisericii. Și nu au unde să se roage.

            După ce trecem de Cheile Dobrogei, un ținut de piatră cu uriași de poveste (altă minune a naturii!), ajungem la Histria, colonie a grecilor din Milet, ridicată în secolul VII î. Chr., într-un golf de malul vestic al Mării Negre. Este localizată de Strabo (geograf latin din secolul I) ”la o depărtare de 500 de stadii de Gura Sacră a Istrului”. Un focar de civilizație urbană în cîmpia geților – crescători de animale, vînători, pescari, apicultori. Supusă unor distrugeri și perioade de înflorire succesive, cetatea a dăinuit vreme de 13 secole. Între timp, nisipul a colmatat și golful a devenit lacul Sinoe de azi. Rămasă fără ieșire la mare, amenințată de năvălirile slavilor, avarilor și bulgarilor, Histria a fost părăsită definitiv în secolul VII. Ruinele pe care le vedem noi azi sînt

urmele cetății din epoca romano-bizantină, adică secolele IV-VII. Este greu de redat în cuvinte impresia covîrșitoare pe care ți-o dau zidurile impunătoare, Poarta mare, zona Sacră cu templele și sanctuarele ei, Termele cu instalație de încălzire prin podea, Cartierul rezidențial (Domus), marea Bazilică Episcopală, piața cu tarabele ei, cartierele de locuințe… Dar nu vă spun mai mult, ca să nu vă răpesc surpriza unei vizite proprii. Vă voi spune doar că, în vecinătatea imediată a cetății, găsiți la ieșire  o cherhana cu pește proaspăt și tot ce mai doriți.

             Am avut parte de o zi plină: desfătări vizuale stîrnite de peisajul în culori saturate, cărora aerul transparent al Dobrogei le accentua contrastul, emoții spirituale iscate de întîlnirea cu mărturii paleocreștine și cu austeritatea senină a unor tineri dedicați vieții monahale, emoții arheologice – nu e puțin lucru să te așezi pe un zid vechi de peste 2 000 ani.

 

            Pe scurt, o zi minunată!

 

Sîmbătă, 10 iulie 2021

Eugenia Dumitrescu

 

La drum cu Caravana literară Iulia Hașdeu

  

În sfârșit, ieșirea din iarnă a însemnat, ca de obicei, startul pentru Caravana literară Iulia Hașdeu de a porni la drum, spre cunoașterea unor locuri din apropierea Bucureștiului. De această dată, ruta a fost prin județul Prahova.

Primul popas- Crama 1777- amplasată pe Valea Largă (cu gps vă încurcați, încercați tradiționalul.întrebat la tot pasul). In anul 1985, din crama veche a satului, deteriorată, au fost recuperate părți importante și creat un mic muzeu al vinului, cunoscut azi sub denumirea -Crama 1777. Pe portalul sculptat al Cramei, un chenar dublu de ferăstrău anunța, după cum ne explica gazda, că în cramă nu se intră cu gânduri rele sau, cum se spune, cele rele să se spele, cele bune să se-adune!

Găsești în muzeu zdrobitoare mecanică de struguri, butoi de vin, din lemn de stejar și, de țuică, din lemn de dud (dau culoare aurie licorii), dar și o zdrobitoare în care boabele de struguri erau zdrobite doar de fete. Cum se proceda? După ce se spălau bine pe picioare, se clateau zdravan cu pelin, planta care iși știa bine rostul de dezinfectant! Apropo de dezinfectare! Butoaiele, după ce erau curăţate, erau și ele „purificate” dar, cu zeamă de urzici (zeamă care se dădea apoi, ca medicament, copiilor).

        Aici, ni s-a reamintit că vinul nu e doar licoare bahică, el e și medicament pentru tratarea diverselor afecțiuni, dacă se adaugă pătrunjel sau usturoi, pelin, busuioc și, nelipsita miere.

       Nu mai puțin interesante în cadrul muzeului sunt și oalele gemelare- două ulcele lipite pe o parte și cu o toartă deasupra lor. Intr-o ulcică se punea vin, în alta, țuică însă… din nici una nu se putea turna băutura separat. Ca să bei, trebuia să folosești…măsura, adică un mic păhărel de țuică cu care se scotea licoarea dorită. De aici, expresia …să bei cu măsură.Mai sus, în podul cramei, este amenajat un mic spatiu cu costume naţionale, ale căror broderii cu viță de vie și struguri, reprezintă specificul local.

Tot aici, am aflat ca femeile măritate își legau brâul pe partea stângă, iar fetele, pe partea dreapta.

          Atenția este atrasă în mod special de o ladă de zestre cu sculpturi ce reprezentau toată averea de care dispunea persoana, așa încât, prima privire era aruncată spre ladă și apoi spre fată.

          Un obicei local, era și batista ginerelui. Fetele pregăteau din timp batista pe care o ofereau ginerelui în ziua căsătoriei. După eveniment, ea era pusă în lada de zestre, până la decesul unuia dintre soți. Atunci, batista era sfâșiată, jumătate era pusă alături de răposat, cealălaltă jumătate era, din nou, lăsată în ladă. Când și al doilea soț murea, jumătatea batistei rămase se punea în sicriu și, conform credinței, cei doi se vor întâlni în viața de apoi.

In sfârşit, privirea ne-a fost atrasă şi de diversele tipuri de bastoane, de la cârja episcopului, frumos sculptată, la bastonul pustnicului care pleca…cu traista-băț !

Ne-am luat la revedere de la inimoasa gazdă, admirând pe prispa de afară nelipsitele Dragobete, două păsări cioc în cioc, reprezentând logodna păsărilor pe 24 februarie.

Am continuat apoi drumul nostru, la Salinele Prahova și Muzeul Sării. Doritorii au avut ocazia să facă o călătorie virtuală, cu ajutorul unor ochelari VR, în mina de sare de la sfârşitul secolului al XVIII,-lea de la metodele rudimentare de extragere a sării, până la tehnologia din zilele noastre. Experiența trăită de cei care au avut curiozitatea a fost cu totul specială, deoarece, în timp ce sunt mişcați de vehicolul care merge pe șine, pe un drum șerpuit, apar surprize și efecte speciale.

Și aici am avut parte de o ”curiozitate”. După cum ne-a spus ghida muzeului, alături se află singura biserică din țara cu o singură ușă-de intrare-ieșire și, cu gratii la geamuri. Explicația? O singură dată pe an, în noaptea de Paști,erau scoşi ocnași pentru a participa la slujba de Înviere.

Părăsind meleagurile sării, ne-am îndreptat…pașii și gândurile spre Mânăstirea Ghighiu, ultimul punct al excursiei noastre. Ne-am putut permite momente de rugăciune şi reculegere de care avem atât de multă nevoie !

A fost o zi frumoasă,cu un soare cald, blând, cu pomii inverziți şi împodobiți de ”spuma ”albă a florilor de zarzăr și de măr, așa cum numai primăvara ştie să surâdă şi să ne bucure!

  • 20210610_184243_copy_480x640
  • 20210610_184402_copy_480x640

Festivitatea de premiere

Marți, 1 iunie 2021, de la ora 17:00, a avut loc decernarea premiilor la Concursul Internațional de creații literare Iulia Hașdeu pe site-ul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Festivitatea poate fi vizionată pe youtube.com accesând link-ul (click aici).
Menționăm că acest lucru a fost posibil cu sprijinul doamnei președinte a fundației Dana Ardelea.  

 

 

Reîntâlnire

Reuniunea Asociaţiei Culturale „Iulia Hasdeu” s-a desfășurat la Centrul Cultural „M. Eminescu” din str. J.L. Calderon în ziua de 13 mai 2021 Moderatorul  Jenel Marin a invitat-o pe dna. Doina Zigulescu  să citească articolul semnat de  Crina Bocșan în  presă cu titlu: „O cronicâ în parodie a pandemiei”o reflectare a situației actuale, când  toți  purtăm mască de protecție.

Din partea organizatorilor concursului internațional de creații literare Iulia Hasdeu și ca membră a juriului, Doina Zigulescu a prezentat rezultatele statistice: s-au înregistrat 102 participanți, sub egida Asociației noastre, care beneficiază de premiile acordate de Uniunea Ziariștilor din România pentru  secțiunile : poezie, proză și traduceri. Premiile vor fi decernate în ziua de 1 Iunie a.c. ora 17 on-line. În încheiere s-a citit una dintre lucrările premiate, poezia „Copilărie, floarea sufletului” de Ivan Rose Marie.

Oana Gâdea ne-a făcut cunoscute poeziile : „Dragostea imposibilă”, apoi „Primăvara iernii”, „Nostalgia iubirii pierdute” și, în final, „Șoapta” – poezii adolescentine considerate ca atare de membrii cenaclului.

Ovidiu Țuțuianu a  apreciat eforturile  tinerei poetese, și – la rândul său – a citit din propriile realizări: „Rugă” ca omagiu adresat lui Antoine de Saint-Exupéry, celebrul autor al „Micului Prinț”. Textul „Corectitudinea politică” este în stil epigramist și cu trimiteri către realitățile românești de azi. Seria de „Catrene” (în pandemie) cuprinde : Îndemn în Pandemie, Dorință pe timp de pandemie, Pofta în cui, Reținerea lui Bulă și Moșteniri. Dl. Țuțuianu este membru al Asociației Națioanale a epigramiștilor, calitate în care le va publica acolo.

Doina Zigulescu a lecturat articolul Eugeniei Dumitrescu La drum cu caravana literară, iar Jenel Marin a reîmprospătat  amintirile din peregrinările în ținuturile prahovene, unde au fost vizitate mai multe obiective : Muzeul – Cramă 1777 și uimitoarea sa Vinotecă, de lângă Valea Călugărească, apoi, Salina Slănic Prahova, Muzeul Sării și, în final, cu pioasă reculegere, mânăstirea de la Ghighiu..  

O parte din membrii Asociației noastre se află în Delta Dunării, și de la care se așteptă impresii la întâlnirea următoare. Caravana următoare va avea profil istoric (organizator Nicoleta Munteanu) prin localitățile Hărman, Codlea, Feldioara din Țara Bârsei și a Brașovului.

Reuniunea, chiar dacă a avut o prezență mai redusă decât în alte dăți (din cauza restricțiilor impuse de pandemie) s-a încheiat în liniștea unei luminoase și frumoase înserări de primăvară.

 

A consemnat  Jenel Marin

 

  • 20210513_173157_copy_480x640
  • 20210513_173207_copy_480x640
  • 20210513_173319_copy_640x480
  • 20210513_173322_copy_640x480
  • 20210513_173343_copy_480x640
  • 20210513_173428_copy_640x480
  • 20210513_173613_copy_640x480
  • 20210513_173708_copy_640x480
  • 20210513_173711_copy_640x480

Periplu  Prahovean  de Florii cu  Iulia Hasdeu

 

          În dimineața zilei de 24 aprilie 2021, membri ai Asociației Culturale UNESCO ”Iulia Hasdeu” au pornit la un periplu prin ținuturi prahovene cu ocazia frumoasei Sărbatori de Florii – atât de dragi Iuliei. Soarele și veselia ne-au însoțit peste tot.

Mai întâi, autocarul ne-a purtat către Valea Călugărească, la Muzeul ”Crama 1777” care dincolo de vechimea casei țărănști care îl găzduiește, ne înfățișează mai multe colecții : de unelte de viticultură – străveche ocupație românească -, de diverse sorturi de produse din vin, specific rurale, dar și de etnografie tradițională românească. Am remarcat o colecție de toiaje de diverse utilizări, o ploscă dublă și un covor – scoarță de dimensiuni uriașe. De asemenea, costumele de port popular românesc compuse din ii, cămăși, fote și năframe ni s-au arătat a fi remarcabile și am consemnat toate acestea, pe scurt, în Cartea de onoare a acestui inedit lăcaș de cultură al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahovean.

Insoțiți de pomii înfloriți de pe marginea drumurilor periplul nostru a continuat spre Salina de la Ocnele din care se extrăgea și încă se extrage sarea prahoveană. Intrarea în întunecimile salinei s-a produs în condiții speciale și am putut astfel vedea ”peșteri” imense și amenajările realizate de către gazdele noastre din industria Sării (spații de tratament, de recreere și de promenadă). Un lac iluminat artificial și un podeț ca de poveste au putut fi admirate în interior. O dată ieșiți la lumina soarelui ne-am deplasat către micul Muzeul al Sării și al activităților care însoțesc această primordială îndeletnicire extractivă românească.

Ultima oprire a Drumului nostru de Florii a fost, desigur, la un lăcaș de cult cu vechime, de asemenea, la mânăstirea de la Ghighiu, lângă Ploiești. Această frumos îngrijită și dătătoare de Lumina spiritualității – mai ales acum în pregătirea Sărbătorilor Pascale -, ne-a adus în suflete tihnă și ne-a răcorit trupurile cu apă sfințită pregătită de măicuțele acestui loc minunat.

Revenirea în București, în lumina dulce a asfințitului ne-a lăsat în inimi bucuria revederii și a împărășirii unei frumoase zile de sâmbătă petrecută împreună, sub zodia Iuliei Hașdeu care a fost evocată de lecturi din lucrările sale de către Doamna Prof. univ. dr. Crina Bocșan prima noastră sărbătorită în această Zi a Doamnelor cu nume de Flori.

 

A consemnat Jenel Marin

Fiica nelegitimă a Luceafărului

 

         Valeria Sturdza a fost fiica Veronicăi Micle și a lui Mihai Eminescu, rod al dragostei lor, născută la Mânăstirea Văratec. Aceasta a devenit ulterior poetă şi s-a stins din viaţă, ca şi părinţii ei, la o vârstă destul de fragedă. Pe baza cercetărilor asidue a profesorilor din ținut, inspectoratul şcolar judeţean Iaşi,după ce a studiat probele strânse în zeci de ani, a hotărât ca şcoala din satul Boureni să poarte numele aceleia care a avut privilegiul de a fi urmaşa Luceafărului poeziei româneşti.

        “La noi în sat a venit cu numele de Sturdza, căsătorită cu boierul Mihai Sturdza. Bunicul meu, Gheorghe Grigoriu, care a fost primul invăţător din satul Boureni, a locuit chiar lângă conacul boieresc şi a scris pe un caiet pe care l-am găsit ulterior într-o ladă, multe dintre poeziile Valeriei Sturdza. Nu mai țin minte, dar parcă[ el mi-a spus că a murit în 1929 având, se pare, aceaşi vârstă cu Mihai Eminescu, când şi acesta a decedat” ne-a povestit profesoara Mariana Droanta,  soţia directorului școlii din Boureni.

        Se spune că în vremea comuniștilor familia Sturdza a trebuit să se refugieze în Franţa. Conacul a fost demolat, iar cavoul familiei a fost profanat. După ce terenul a fost luat de călugării de la schit, osemintele  Valeriei au fost transportate la Văratec, unde se află în prezent mormântul Valeriei  Sturdza.

Cenaclu de martie

 

             Reuniunea de cenaclu a membrilor Asociației a avut loc în ziua de 11 martie 2021  și a fost deschisă de Dna. Prof. univ. dr. Crina Bocșan, care prezintă membrilor programul zilei, mulțumind, totodată și Centrului Cultural ”M. Eminescu” din str. JL Calderon, pentru găzduirea  din fiecare lună.

În semn de omagiu conferința doamneiDoina Zigulescu a abordat file din viața Luceafărului poeziei românești și despre o scriitoare puțin cunoscută: fiica nelegitimă a lui Mihai Eminescu – Valeria Sturdza. A surprins extrem de plăcut inedita evocare a iubirii dintre Veronica Micle și poetul național Mihai Eminescu.Fiica lor a fost poetă și ea, dar s-a stins din viață prea devreme, pentru a putea fi remarcată de critica literară. Aflăm că nu i s-a putut stabili, cu exactitate, anul nașterii (devenise membră a Familiei Sturdza, între timp), însă știm anul decesului – 1929. Urmele trecerii prin viață a acestei tinere au fost șterse în perioada comunistă, dar Prof. MihaiDrăgan a putut studia Viața și Opera Valeriei Sturdza și a publicat o parte dintre cercetările sale în revista ”Natura”, la Iași, înainte de Primul Război Mondial. Au urmat comentarii pe marginea acestui subiect extrem de pasionant, mai ales că ne aflăm în luna dedicată Femeii și Iubirii. Textul integral se află la rubrica Cenaclu

Dna. Prof. univ. dr. Crina Bocșan și-a început prezentarea volumului ”Iulia Hasdeu, undestin nedreptățit” – Buc., UZP, 2020, evocat și cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la debutul în publicistică. Volumul  cuprinde articole referitoare la B.P. Hasdeu și la fiica sa Iulia . – patroana  spirituală a Asociației noastre omonime. Demersul s-a impus cu necesitate deoarece articole cu acest subiect semnate de autoarea volumului apăruseră în publicații din întreaga țară și peste hotare timp de jumătate de secol. Iulia Hasdeu apare ca o europeană avant la lettre, pentrucultura română. Sunt amintite și articolele despre periplul prin țară și prin Europa al Iuliei Hasdeu. Un capitol aparte dă imaginea completă a Iuliei Hasdeu realizată în interviurile acordate  de autoarea volumului.

Dl. Jenel Marin, în același spirit al evocării personalităților Culturii naționale în context european, prezintă evocarea dedicată Hortensiei Papadat-Bengescu, intitulată ”Hortensia P.-Bengescu – O doamnă europeană a prozei interbelice românești”. Sunt prezentate, pe etape cronologice care îi evocă și momentele importante ale vieții scriitoarei, dar și ceea ce i-a determinat manifestarea literară în cultura națională, sprijinul primit de la revistele”Viața Românească”  și ”Sburătorul”. Materialul în întregime – semnat de D.Jenel Marin  -este deosebit de interesant și își află locul în rubrica Cenaclu..Doamna prof. Magdalena Ionescu apreciază favorabil materialul prezentat bogat ca documentare și foarte bine sistematizat.

Reuniunea membrilor Asociației continuă cu prezentarea realizată de către doamnaCristiana Ileana Ionescu, eseistă, poetă, psiho-socio-terapeută. Ea a vorbit despre psihodramă și despre extinderea ei în lume. În încheiere a propus organizarea de evenimente și ateliere cu acest profil.

          În încheiere actrița Doina Ghițescu, un mai vechi membru al Asociației, revenit acum, pentru acest moment aniversar  și a citit poeziile semnate de Gapșa Ionuț, un talentat membru al cenaclului care a debutat cu volum în editura Asociației noastre pe când era elev. În mod deosebit poezia ”Scumpo”s-a bucurat de aprecieri unanime.

  • 20210311_01
  • 20210311_02

  • 20210211_5
  • 20210211_4
  • 20210211_3
  • 20210211_2
  • 20210211_1

Eveniment

 

La prima reuniune din acest an (11 februarie 2021) a membrilor Asociației Iulia Hasdeu – UNESCO la Centrul Cultural ”Eminescu”al sectorului 2 s-a participat în număr redus, pandemia otrăvitoare impunând restricţii.

S-a păstrat un moment de reculegere în memoria cunoscutei actriţe Valeria Gagealov,  al cărei nume se leagă şi de recitalul susținut la Centrul Cultural Român de la Paris cu ocazia primei conferinţe ţinute după 1989 despre valorile noastre naţionale, despre Iulia Hasdeu. Actriţa Doina Ghițescu a prezentat momente din activitatea Valeriei Gagealov în ţară şi în străinătate cu binecunoscutul său talent actoricesc, emoţionând auditoriul.

             În cadrul cenacluluiOana Gâdea a citit poeziile proprii, asupra cărora au fost făcute scurte comentarii şi s-a pus în evidenţă faptul că tânăra ce bate la porţile versificaţiei prelucrează cu atenţie în laboratorul poetic subiectele abordate, oferind  cinci variante ale textului.

În încheiere moderatorul Crina Bocşan şi Jenel Marin i-au informat pe membrii Asociaţiei despre faptul că a fost stabilită o audienţă la Primăria Generală a Capitalei, pentru data de 5 martie a.c., ora 15 la sediul Directiei AMCCRS. Demersul se înscrie în eforturile noastre de a proteja monumentul istoric din Bucureşti str. Franceză nr.14, marcat cu placă memorială.

În continuare s-a prezentat cu caracter informativ recenta apariţie a volumului „IuliaHasdeu, un destin nedreptăţit(Bucureşti, editura. UZPR 2020), semnat de Crina Decusară Bocşan, având pe copertă tabloul Tatăfiică executat de prof. Mihaela Filoteanu, reputat artist plastic.

 Următoarea întâlnire a membrilor Asociației va avea loc în ziua de 11martie 2021, ora 17.00 în acelaşi spaţiu primitor, şi va fi dedicat personalităţilor feminine de la scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu până la Nadia Comănici sub genericul „Doamne, Doamne ce mai Doamne !”.

BILANȚ ANTEPANDEMIE pe anul 2020

 

Eminescu al nostru

 

Miercuri, 22 ianuarie 2020 sediul Bibliotecii Filiale a BMBMarin Preda s-a dovedita fi gazdă primitoare pentru membrii Asociației noastre și pentru invitații lor.Am marcat astfel  Ziua Culturii Naționale  având ca fundal sonor CD-ul, oferit de dl. Ovidiu Țutuianu, membru activ al Asociației Iulia Hasdeu . Alese cu grijă, melodiile pe textele poetului național Mihail Eminescuau creeat atmosfera  potrivită în care a conferențiat dl. Cristian Pompei, consultant, despreMihai Eminescu – Simțire românească și universală”. În partea a doua a întâlnirii a fost prezentat volumul bilingv al lui Dumeric Andry –„ Sablun / Nisip, în excelenta traducere a dnei. cercetător știițific. MagdalenaMarin Popescu, de la Institutul de Lingvistică ”I. Iordan – Al. Rosetti” din București. Participanții s-au dovedit a fi foarte interesați de limba romanșă și perspectivele evoluției acesteia.

 

Profitând de faptul că în sală au fost și reprezentanți a încă  trei ONG-uri, s-a anunțat decalarea cu un an a încheierii Concursului Internațional de creații literareIulia Hasdeu ”adresat tinerilor sub 19 ani, din cauza pandemiei

  • 20200926_020
  • 20200926_018
  • 20200926_017
  • 20200926_016
  • 20200926_015
  • 20200926_014
  • 20200926_013
  • 20200926_012
  • 20200926_011
  • 20200926_010
  • 20200926_009
  • 20200926_008
  • 20200926_007
  • 20200926_006
  • 20200926_005
  • 20200926_004
  • 20200926_003
  • 20200926_002
  • 20200926_001

Comemorare
Sâmbătă 26 septembrie 2020, începând cu ora 10, a avut loc la monumentul funerar al familiei Hasdeu din Cimitirul Bellu (pe aleea principală) omagierea patroanei nostre spirituale, Iulia Hașdeu, printr-un moment de reculegere.
Iulia Hașdeu a mărturisit  în poezia Moartrea
                             
Iubesc tot ce e viață și nu mă tem de moarte
Căci moartea-i  creativă și sursă de lumină
La eveniment au participat membrii ai asociației, oameni de cultură, s-a ținut o slujbă de pomenire, după datina străbună.
Actrița Doina Ghițescu a recitat cu emoție o poezie scrisă de Iulia Hașdeu.

Prin Apuseni                      
         
         Pentru noi, cei paisprezece excursioniști solidari în interesul nostru comun pentru tot ce ține de genealogia, viața și preocupările Iuliei Hasdeu, cutreierarea zonei mirifice a Munților Apuseni – ținutul natal al Iuliei Faliciu, mama Iuliei, “un aur ales de la Abrud”, cum o numea Hasdeu – a fost, deopotrivă, o aventură a libertății în contextul atmosferei tensionate induse de această pandemie insidioasă și agresivă care tinde să ne schimbe tuturor viața.
          Drumul în sine a fost o bucurie – un peisaj mirific, ireal pentru noi, obișnuiți cu cenușiul cotidianului urban -, creste pietroase alternând cu spinări de munte dulci, înverzite, așezări răsfirate prin văi și case agățate în locuri neverosimile, totul încă verde, cu vagi semne de toamnă ruginie. Valea Oltului, defileul Jiului, valea Arieșului… Am văzut lucruri și locuri minunate, începând cu cetatea de la Alba Iulia, pe numele ei istoric Alba Carolina, și continuând cu mănăstirea Râmeți (cu bisericuța veche datată în secolul XII) și comuna Rimetea (la fel de veche), cu Schitul Ostrov de pe Olt, cel mai vechi schit de maici din țară, cu mormântul lui Avram Iancu de la Țebea, cu mănăstirea Mihai Vodă din Turda, inițiată de mitropolitul Bartolomeu Anania – copie a mămăstirii Mihai Vodă ctitorită de domnitor la București în 1594, cu mănăstirea Prislop, cu mănăstirea Lainici, și culminând cu bisericuța din Densuș, o bijuterie care-ți taie răsuflarea. Și cum aș putea uita, oare, popasul grăbit de la Măldărești, fiindcă nu puteam rata culele Duca și Greceanu, aceste splendide cetățui fortificate în miniatură, tipice pentru arhitectura civilă din Oltenia? Am văzut, în peregrinarea noastră, și locuri înduioșătoare: raiul de la mănăstirea Dumbrava din județul Alba, unde sunt îngrijiți cu dedicație și un remarcabil spirit gospodăresc 200 copii orfani, copii abandonați și persoane în vârstă singure. Impresionantă solidaritate între mănăstire și localitate! Și la rău și la bine – mănăstirea îi mai ajută pe cei sărmani cu „pâinea cea de toate zilele”, iar cei cu dare de mână sprijină cu donații generoase căminul social de pe lângă mânâstire.
              Din păcate, exact în locurile care aveau, pentru noi, o încărcătură emoțională mai mare, ne-a încercat o mare tristețe. La Sarmizegetusa, săpăturile bat pasul pe loc. Este de neînțeles acest dezinteres al nostru pentru tot ce ar putea aduce mai multă lumină asupra unui trecut mult clamat și prea puțin cercetat.
          Și, la sfârșit, Roșia montană, un loc bătut de soartă și de lăcomia unora. Mina închisă, exploatarea auriferă oprită, case dărăpănate, vândute și în curs de demolare. Dar noi căutam aici casa lui Gheorghe Faliciu, bunicul matern al Iuliei Hasdeu. Am urcat o pantă pieptiș, destul de departe de centrul comunei (sau oraș?) pentru a vedea ce a mai rămas din casa în care s-a născut Iulia Faliciu, mama Iuliei. Mai nimic, două bucăți de zid de nici un metru pătrat, care vor dispărea și ele repede si sigur. Atât. Am plecat de acolo cu sufletul greu…
          Dar, dincolo de această tristețe, vreme de cinci zile ne-am simțit liberi. Și am respirat aer curat, chiar dacă filtrat prin omniprezenta și inevitabila mască.

  • 20200911_161104
  • 20200911_144119
Veșnicia zilei de 15 iunie 1889… In Memoriam Mihai Eminescu. „Domnului Eminescu, la ceas aniversar” sursa – internet
… despre plecarea la intalnirea cu ETERNITATEA, la 15 iunie 1889, a LUCEAFARULUI poeziei romanesti, genialul Mihai EMINESCU.
 
 Aproape toti, l-au uitat! Media ne indoapa minut cu minut , cu ce minuni au mai facut BOMBARIERII, beizadelele, smecherii din politica, profitorii covid, etc.,etc., etc….dar, aproape NIMIC desre GENIUL NEAMULUI ROMANESC!!!
Dormi in pace, erou al nemului romanesc! Urmasii tai, NU AU INVATAT, din pacate, NIMIC din invataturile TALE!!! NE MERITAM SOARTA!!!
Cu tristete,

M.Rizea-Ploiesti-Romania

    „Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. Este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele”. (M. Eliade)

     Într-o frumoasă zi de vară, în 15 iunie 1889, când iubiţii lui tei erau înfloriţi, Mihai Eminescu, „cea mai importantă voce poetică din literatura română”, a plecat într-o călătorie spre o altă dimensiune a Universului, lăsându-ne parcă mai trişti, mai singuri, mai săraci…

    Despre trecerea în veşnicia timpului şi a spaţiului a poetului, George Călinescu a scris:     „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

    Prin cuvinte simple, dar de înaltă vibraţie spirituală, a ştiut să zidească inimi, să creeze o punte a iubirii peste sufletele noastre, cu dragoste purtându-ne, prin figuri de stil şi imagini artistice inedite, în lumea poeziei lui, o lume a metaforei şi personificării, o lume a fantasticului, a poveştilor, a visului, a misterului, dar şi a vieţii reale… Ca nimeni altul a ştiut să pună frumosul acolo unde viaţa a pus uneori tristeţe şi disperare, creând emoţie şi trăiri aparte.

    Nu-l vom uita niciodată, pentru că locul lui este în inima noastră, noi cu operele lui am crescut, am evoluat şi ne-am îmbogăţit spiritual, am învăţat cum trebuie să fie construită identitatea neamului axată pe valori autentice morale şi spirituale.

    Mihai Eminescu va rămâne veşnic „Luceafărul” poeziei româneşti şi un simbol al creaţiei autentice, atât în literatura română, cât şi în literatura universală.

    Prin personalitatea şi identitatea sa, a devenit simbolul prin care poporului român i s-a atribuit cea mai frumoasă imagine în literatura universală.

    Şi cum îl putem mai bine păstra în sufletele noastre, pe cel care a dat măsura genialităţii poporului român, decât amintindu-ne cu iubire de marele nostru poet naţional şi citindu-i cu drag poeziile, moştenire nepreţuită pe care cu aleasă generozitate ne-a lăsat-o, sau… omagiindu-l prin creaţii personale?

    Cu iubire i-am dedicat o poezie marelui Eminescu, poetul nostru “nepereche”, când a plecat în lumea tainicelor astre, geniul despre care, Titu Maiorescu spune că „a fost înzestrat cu darul de a întruchipa adânca sa simţire şi cele mai înalte gândiri într-o frumuseţă de forme, sub al cărei farmec limba română pare a primi o nouă viaţă” şi fără de care, nici nu-mi pot imagina poezia românească!

    Ataşez pps-ul meu, „Domnului Eminescu, la ceas aniversar”, pentru cei care nu l-au văzut şi pentru cei care doresc să-l revadă!

    Cu deosebită consideraţie şi aleasă preţuire,

               Teodora Buiţă

Domnului Eminescu, la ceas aniversar

Azi e ziua când, mărite
Geniu al poeziei noastre,
Te-ai dus cu doruri neîmplinite
În lumea tainicelor astre.
 
În suflet ne-ai zidit iubirea,
Frumosu-n poezie prins,
L-ai şlefuit cu nemurirea
Comorii ce-ai lăsat prin scris.
 
Ai ridicat la rang de cinste,
Neamul şi graiul românesc,
Poporul, ţara ţi-au fost sfinte
Şi tot trecutul strămoşesc.
 
Azi tristă-i viaţa fără tine
Şi multe s-au schimbat în ţară,
Zac necitite în vitrine,
Atâtea cărţi de-odinioară!
 
Ai noştri tineri nu mai ştiu
Să mai citească al tău vers,
E totul altfel, mai pustiu…,
De când te-ai dus în Univers!
 
Cândva, din dragoste de tine,
Unii, statui ţi-au ridicat,
Astăzi, aproape sunt ruine,
Cei de acum te-au cam uitat!
 
Iar codrul drag şi secular,
Locul iubitelor poveşti,
Pe zi ce trece-i tot mai rar,
Arată cum nici nu gândeşti!
 
Doar „lacul codrilor albastru”,
Tăcut, la fel ca altădată,
Cu ai săi nuferi, trist, sihastru,
Să te-ntorci te tot aşteaptă.
 
Şi vechiul tei cu blând parfum
Suspină cu florile mii,
Speră ca-n vremuri, tu acum
Cu Veronica să revii.
 
Bătut de vânt, udat de ploi,
De-o veşnicie, cu credinţă
Visează să vii înapoi,
Nu ştie că nu-i cu putinţă.
 
Şi de ar fi, mai bine-i sus,
Luceafăr drag, în lumea ta,
Ţi-ar plânge sufletul nespus,
Ce se întâmplă, de-ai vedea!
 
Rămâi cu aştrii-n Univers,
Cu ei să ocroteşti iubirea,
Noi cei rămaşi, cu al tău vers
De dor ne-om alina mâhnirea…!

        Teodora Buiţă

  • 20200219_043
  • 20200219_042
  • 20200219_041
  • 20200219_040
  • 20200219_039
  • 20200219_038
  • 20200219_037
  • 20200219_036
  • 20200219_035
  • 20200219_034
  • 20200219_032
  • 20200219_031
  • 20200219_030
  • 20200219_029
  • 20200219_028
  • 20200219_027
  • 20200219_026
  • 20200219_025
  • 20200219_024
  • 20200219_023
  • 20200219_022
  • 20200219_021
  • 20200219_020
  • 20200219_019
  • 20200219_018
  • 20200219_017
  • 20200219_016
  • 20200219_015
  • 20200219_014
  • 20200219_013
  • 20200219_012
  • 20200219_011
  • 20200219_010
  • 20200219_009
  • 20200219_008
  • 20200219_007
  • 20200219_006
  • 20200219_005
  • 20200219_004
  • 20200219_003
  • 20200219_002
  • 20200219_001

Sabin Păuță și invitații săi

Un eveniment deosebit, care  poate fi considerat ca primul pas în tematica Cunoașterea valorilor contemporane autentice a avut loc miercuri 19 februarie 2020 la Biblioteca  Metropolitană, când a fost onmagiat maestrul Sabin Păuță. În atmosfera  sărbătorească, în calitate de moderator președinta fondatoare a  Asociației Iulia Hasdeu prof.dr. Crina Bocșan a menționat  preocupările și afinitățile în domeniul muzical ale  Iuliei Hasdeu, ale absolventei cu cunună la  numai 11 ani  a Conservatorului din București și compozitoare la început de drum. Invitații maestrului au fost foarte numeroși și din intervențiile lor s-a creionat metaforic portretul de om, de profesor, de compozitor și mare dirijor a maestrului despre care doamna Caraman Fota a scris o monografie. Compozitorul Virgil Popescu i-a oferit maestrului portretul în peniță și un mesaj de felicitare și de recunoștință asumat ca din partea întregii asistențe. Scriitoarea Ana Maria Vasiloiu a prezentat datele  biografice ale maestrului Sabin Păuța, completate fericit de către poeta Claudia Voiculescu. Seara s-a încheiat cu recitalul foștilor elevi ai maestrului Păuță, care astăzi sunt  prim soliști pe scenele Operei și Operetei Mihaela Stanciu, Odin și Daniela Cioclea, iar prof.Mădălina Slav a executat la pian compoziții proprii.

Printre invitații maestrului Sabin Pauță au fost Ionel Voineag prof.univ., Veronica Bojescu dirijor secund al corului Madrigal, Viorica Rădoi pianistă, Cludia Voiculescu scriitoare, Anna Ungureanu dirijor al corului Madrigal, Monica Chenger muzicolog, Anda Tăbăcaru regizor, Ion Cocora critic literar, Marin Cazacu manager al Orhestrei Române de Tineret, Iancu Țucărman muzicolog, Smaranda Oțeanu compozitor, Voicu Enăchescu profesor, Adrian Georgescu scriitor, Mihaela Stanciu soprană și alții.

A fost ultimul eveniment cultural   la care au participat  membrii Asociației și invitații, dar în acel moment nimeni nu știa aceasta. A urmat o întâlnire de suflet consacrată  zilei de 8 Martie, ocazie cu care domnul Ovidiu Țuțuianu a citit versuri închinate doamnelor

Calderon 13
 
         Februarie rupe din calendar ziua în care s-a născut Bogdan Petriceicu Hașdeu și în parteneriat  cu Centrul Cultural Mihai Eminescu al sectorului 2 ziua de  joi 13 februarie 2020 a  fost consacrată prezentării vieții și operei  marelui cărturar descendent al familiei de erudiți Tadeusz,  Boleslav, Alexandru Hâjdeu și a cărei ultimă descendentă a fost Iulia Hasdeu.
        Istoricul și criticul literar Mircea Coloșenco ne-a oferit o seară foarte interesantă prin trimiterile la secvențe necunoscute din viața marelui savant, la descifrarea  numelor de persoane, raportând la etimologiile ignorate de-a lungul timpului pentru nume ce par a fi predestinate ca cele ale lui Hasdeu, Iorga, Goga, Cantemir, Eminescu ș,a. Hasdeu a scris primul necrolog la moartea lui Eminescu.
        Ștafeta literară a fost preluată de Maria Besciu, cea care de multă vreme este preocupată de relațiile de prietenie ale lui Bogdan Petriceicu Hașdeu cu Carol Davila, cu chimistul și medicul C. I. Istrati, și cu pictorul Nicolae Grigorescu – ambii cu reședințe în Câmpina. S-a vorbit despre coincidențe și  interferențe între acești mari intelectuali, somități în domeniile respective. Dl. Coloșenco a vorbit despre Istoria critică a românilor de B. P. Hașdeu, iar Crina Bocșan despre Magnum Etymologicum Romaniae, făcând astfel legătura cu preocupările de folclorist ale lui B. P. Hașdeu. Obiceiurile și tradițiile poporului român în pragul primăverii, au fost prezentate de către ing. Ovidiu Țuțuianu. Împătimit adept al teoriei dacismului, oratorul a pus în discuție sărbătoarea Dragobetelui, neaoș românească, cu rădăcini în istoria noastră și moderna sărbătoare de import de Sf. Valentin. Dezbaterile au dovedit că subiectele interesante abordate în întâlnirile literare ale membrilor asociației au succes. În partea a treia a întâlnirii, în cenaclu, au citit din lucrările proprii Angela Popescu despre pașii pe urmele locurilor de aduceri-aminte în București, și Maria Besciu a recitat un frumos elogiu adus actorilor, text care se va regăsi  și în revista  asociației Mesaj literar

  • 20200213_002
  • 20200213_001
  • 20200213_003
  • 20200213_008
  • 20200213_007
  • 20200213_006
  • 20200213_005
  • 20200213_004

  • 20200123_027
  • 20200123_026
  • 20200123_025
  • 20200123_024
  • 20200123_023
  • 20200123_022
  • 20200123_021
  • 20200123_020
  • 20200123_019
  • 20200123_018
  • 20200123_017
  • 20200123_016
  • 20200123_015
  • 20200123_014
  • 20200123_013
  • 20200123_012
  • 20200123_011
  • 20200123_010
  • 20200123_009
  • 20200123_008
  • 20200123_007
  • 20200123_006
  • 20200123_005
  • 20200123_004
  • 20200123_003
  • 20200123_002
  • 20200123_001

Eminesciana

Sub acest titlu a avut loc întâlnirea membrilor Asociației noastre, și nu numai ei, au participat la primitoare bibliotecă „Marin Preda”, filială a Bibliotecii Metropolitane. Era firesc să se vorbească despre marele poet întrega lună ianuarie, cu atât mai mult cu cât în condițiile actuale  noi nu mai avem sediul nostru din str. Franceză 14, imobil în stare avansată de degradare, deși este monument istoric și de istorie literară. Consilierul cultural Cristian Pompei  a vorbit  despre Eminescu omul și felul în care este receptat  astăzi. Discuțiile care au urmat au completat prin intervențiile dnei  Eugenia  Dumitrescu, ale d-nei Dorela Alistar (participantă la evenimentele de la Academia Română și de la Ateneul Român) și ale d-nei Maria  Ioana Vasiloiu. Domnul Ovidiu Țuțuianu a intervenit oferind asistenței ocazia de a  audia melodii populare îndrăgite de Eminescu la vremea respectivă. În partea a  doua atenția a fost captată de versurile volumului de poeme Nisip traduse și prezentate de Magdalena Popescu Marin. Și de această dată, comentariile interesante ale  doamnei Angela Popescu și ale doamnei Maria Besciu au stârnit interesul pentru limba romanșă și rădăcinile limbii române.